HG 1425/2006 modificat prin HG 955/2010

NORME METODOLOGICE din 11 octombrie 2006 de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1 Prezentele norme metodologice stabilesc modul de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, denumită în continuare lege.

Art. 2 În înţelesul prezentelor norme metodologice, termenii şi expresiile folosite au următoarea semnificaţie:

1.autorizare a funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă – asumarea de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă;

2.serviciu intern de prevenire şi protecţie – totalitatea resurselor materiale şi umane alocate pentru efectuarea activităţilor de prevenire şi protecţie în întreprindere şi/sau unitate;

3.comitet de securitate şi sănătate în muncă – organul paritar constituit la nivelul angajatorului, în vederea participării şi consultării periodice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu art. 18 alin. (1)-(3) din lege;

4.zone cu risc ridicat şi specific – acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;

5. accident care produce incapacitate temporara de munca (ITM) – accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical sau, dupa caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale;”

5.accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) – accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat medical;

6.accident care produce invaliditate (INV) – accident care produce invaliditate confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;

7.accident mortal (D) – accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;

8.accident colectiv – accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi timp şi din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;

9.accident de muncă de circulaţie – accident survenit în timpul circulaţiei pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

10.accident de muncă de traseu:

a)accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;

b)accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de angajator, pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa şi invers, şi care a antrenat vătămarea sau decesul;

c) accident care a antrenat vatamarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde isi incaseaza salariul si invers, daca acesta este organizat de angajator in afara unitatii;

c)accident survenit pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde îşi încasează salariul şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;

11.accident în afara muncii – accident care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 lit. g) şi la art. 30 din lege;

12.invaliditate – pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;

13.invaliditate evidentă – pierdere a capacităţii de muncă datorată unor vătămări evidente, cum ar fi un braţ smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, până la emiterea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate de către organele medicale în drept;

14.intoxicaţie acută profesională – stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de muncă;

15.îndatoriri de serviciu – sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, fişa postului, deciziile scrise, dispoziţiile scrise ori verbale ale conducătorului direct sau ale şefilor ierarhici ai acestuia;

16.comunicare – procedura prin care angajatorul comunică producerea unui eveniment, de îndată, autorităţilor prevăzute la art. 27 alin. (1) din lege;

17.evidenţă – mijloacele şi modalităţile de păstrare a informaţiilor referitoare la evenimentele produse;

18.cercetare a bolilor profesionale – procedură efectuată în mod sistematic, cu scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;

19.semnalare a bolilor profesionale – procedură prin care se indică pentru prima oară faptul că o boală ar putea fi profesională;

20.raportare a bolilor profesionale – procedură prin care se transmit informaţii referitoare la bolile profesionale declarate potrivit legii la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale şi la Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii Bucureşti.

 

CAPITOLUL II: Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă

Art. 3 În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia să obţină autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi.

Art. 4 Nu se autorizeaza, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice:

a) persoanele juridice pentru care autorizarea functionarii, inclusiv din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca, se efectueaza in temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati economice, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale pentru care procedura de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii este reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, cu modificarile ulterioare.

Art. 4 Nu se autorizează, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice, persoanele fizice, asociaţiile familiale şi persoanele juridice pentru care autorizarea funcţionării, inclusiv din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, se efectuează în temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5 Asumarea de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă se face pentru activităţile care se desfăşoară la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora.

Art. 6 (1)În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul are obligaţia să depună la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea o cerere, completată în două exemplare semnate în original de către angajator, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1.

(2)Cererea prevăzută la alin. (1) va fi însoţită de următoarele acte:

a)copii de pe actele de înfiinţare;

b)declaraţia pe propria răspundere, conform modelului prezentat în anexa nr. 2, din care rezultă că pentru activităţile declarate sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

(3)Pentru actele depuse în susţinerea cererii se va completa opisul prezentat în anexa nr. 1.

Art. 7 În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, inspectoratele teritoriale de muncă procedează după cum urmează:

a)înregistrează cererile de autorizare a funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă;

b)verifică actele depuse în susţinerea acestora, precum şi declaraţia pe propria răspundere prevăzută la art. 6;

c)completează şi emit certificatul constatator, conform modelului prezentat în anexa nr. 3;

d)asigură evidenţa certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului prezentat în anexa nr. 4;

e)asigură arhivarea documentaţiei în baza căreia s-au emis certificatele constatatoare.

Art. 8 Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucrătoare, calculat de la data înregistrării cererii.

Art. 9 Certificatul constatator, emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, dă dreptul angajatorilor să desfăşoare activităţile pentru care au obţinut certificatul.

Art. 10(1) In cazul in care in cadrul controalelor se constata incalcari ale prevederilor legale din domeniul securitatii si sanatatii in munca, inspectorul de munca poate dispune sistarea activitatii si, respectiv, poate propune inspectoratului teritorial de munca inscrierea masurii sistare a activitatii in certificatul constatator.

(2) In baza propunerii inspectorului de munca, inspectoratul teritorial de munca consemneaza in certificatul constatator masura sistarii activitatii prevazuta la alin. (1).

Art. 10 (1)În cazul în care în cadrul controalelor se constată abateri de la respectarea prevederilor legale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, inspectorul de muncă sistează activitatea şi propune inspectoratului teritorial de muncă înscrierea menţiunii în certificatul constatator.

(2)Inspectoratul teritorial de muncă menţionează sistarea activităţii prevăzute la alin. (1) în certificatul constatator.

Art. 11 (1)În situaţia prevăzută la art. 10, angajatorul poate relua activitatea numai după ce demonstrează că a remediat deficienţele care au condus la sistarea activităţii şi a obţinut autorizarea conform art. 6.

(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), cererea va fi însoţită de certificatul constatator eliberat iniţial, în original.

(3)Inspectoratul teritorial de muncă va menţiona în certificatul constatator data reluării activităţii.

 

 

 

CAPITOLUL III: Servicii de prevenire şi protecţie

SECŢIUNEA 1: Prevederi generale

Art. 12 Prezentul capitol stabileşte cerinţele minime pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate şi protecţia lucrătorilor la locul de muncă, cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, a serviciilor externe de prevenire şi protecţie, stabilirea criteriilor de evaluare şi a procedurii de abilitare a serviciilor externe, precum şi reglementarea statutului de reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Art. 13 Angajatorul trebuie să asigure planificarea, organizarea şi mijloacele necesare activităţii de prevenire şi protecţie în unitatea şi/sau întreprinderea sa.

SECŢIUNEA 2: Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie

Art. 14 Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie este realizată de către angajator, în următoarele moduri:

a)prin asumarea de către angajator, în condiţiile art. 9 alin. (4) din lege, a atribuţiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege;

b)prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie;

c) prin infiintarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire si protectie;

c)prin înfiinţarea unui serviciu intern de prevenire şi protecţie;

d)prin apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie.

Art. 15 (1)Activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate prin modalităţile prevăzute la art. 14 în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii sunt următoarele:

1.identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/ echipamente de muncă şi mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru;

2. elaborarea, indeplinirea, monitorizarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;

3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor de lucru, si difuzarea acestora in intreprindere si/sau unitate numai dupa ce au fost aprobate de catre angajator;

2.elaborarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie;

3.elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale unităţii/întreprinderii, precum şi ale locurilor de muncă/ posturilor de lucru;

4.propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce revin lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa postului, cu aprobarea angajatorului;

5. verificarea insusirii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si protectie, a instructiunilor proprii, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca stabilite prin fisa postului;

5.verificarea cunoaşterii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, stabilite prin fişa postului;

6.întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, in scris, a periodicitatii instruirii adecvate pentru fiecare loc de munca in instructiunile proprii, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca si verificarea insusirii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite;

7.elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicităţii adecvate pentru fiecare loc de muncă, asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor primite;

8.elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii;

9.asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent, conform prevederilor art. 101-107, şi asigurarea ca toţi lucrătorii să fie instruiţi pentru aplicarea lui;

10.evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 101-107;

11.stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea tipului de semnalizare necesar şi amplasarea conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă;

12.evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru care este necesară autorizarea exercitării lor;

13.evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;

14.evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;

15.monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru controlul noxelor în mediul de muncă;

16.verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă;

17. efectuarea controalelor interne la locurile de munca, cu informarea, in scris, a angajatorului asupra deficientelor constatate si asupra masurilor propuse pentru remedierea acestora;

17.informarea angajatorului, în scris, asupra deficienţelor constatate în timpul controalelor efectuate la locul de muncă şi propunerea de măsuri de prevenire şi protecţie;

18.întocmirea rapoartelor şi/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului emise în temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibraţii, zgomot şi şantiere temporare şi mobile;

19.evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice şi, dacă este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;

20.identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile de lucru din întreprindere şi întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;

21.urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării adecvate a echipamentelor individuale de protecţie şi a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.048/2006;

22.participarea la cercetarea evenimentelor conform competenţelor prevăzute la art. 108-177;

23.întocmirea evidenţelor conform competenţelor prevăzute la art. 108-177;

24.elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din întreprindere şi/sau unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;

25.urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;

26.colaborarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor, serviciile externe de prevenire şi protecţie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire şi protecţie;

27.colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, în situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă;

28.urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecţie şi prevenire şi a planului de evacuare;

29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii obligatiilor si atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

29.propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

30.propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea contractelor de prestări de servicii cu alţi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini;

31.întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăşurarea acestor activităţi.

32. evidenta echipamentelor, zonarea corespunzatoare, asigurarea/urmarirea ca verificarile si/sau incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate la timp si de catre persoane competente ori alte activitati necesare, potrivit prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive;

33. alte activitati necesare/specifice asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.

(2)Activităţile legate de supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se vor efectua în conformitate cu prevederile art. 24 şi 25 din lege.

(3) Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea si sanatatea in munca la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuita, cel putin, in urmatoarele situatii:

a) ori de cate ori intervin schimbari sau modificari in ceea ce priveste tehnologia, echipamentele de munca, substantele ori preparatele chimice utilizate si amenajarea locurilor de munca/posturilor de munca;

b) dupa producerea unui eveniment;

c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la aparitia unor riscuri noi;

d) la utilizarea postului de lucru de catre un lucrator apartinand grupurilor sensibile la riscuri specifice;

e) la executarea unor lucrari speciale.

Art. 16(1) In cazul intreprinderilor cu pana la 9 lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a) activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu sunt dintre cele prevazute in anexa nr. 5;

b) angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in intreprindere si/sau unitate;

c) angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata minima de 40 de ore si continutul prevazut in anexa nr. 6 lit. A, fapt care se atesta printr-un document de absolvire a programului de pregatire.

(2) In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe, in conditiile prezentelor norme metodologice.

(3) In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.

Art. 16 (1)În cazul întreprinderilor cu până la 9 lucrători inclusiv angajatorul poate efectua activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a)activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în anexa nr. 5

b)angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate în întreprindere şi/sau unitate;

c)angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare cel puţin nivelului de bază, conform prevederilor art. 47-51.

(2)în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători, conform prevederilor art. 20-22, sau poate organiza serviciul intern de prevenire şi protecţie, conform prevederilor art. 23 – 27, şi/sau să apeleze la servicii externe.

(3)în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de la alin. (1), dar angajatorul nu realizează în totalitate activităţile de prevenire şi protecţie, pentru activităţile pe care nu le realizează angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe.

Art. 17 (1) In cazul intreprinderilor care au intre 10 si 49 de lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a) sunt respectate prevederile art. 16 alin. (1) lit. a)-c);

b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces ori invaliditate.

(2) In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe, in conditiile prezentelor norme metodologice.

(3) In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.

Art. 17 (1)În cazul întreprinderilor care au între 10 şi 49 de lucrători inclusiv, angajatorul poate efectua activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a)activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în anexa nr. 5;

b)riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;

c)angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate în întreprindere şi/sau unitate;

d)angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare cel puţin nivelului de bază, conform prevederilor art. 47-51.

(2)În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători, conform prevederilor art. 20-22, sau poate organiza serviciul intern de prevenire şi protecţie, conform prevederilor art. 23-27, şi/sau să apeleze la servicii externe.

(3)În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), dar angajatorul, lucrătorii desemnaţi sau serviciul intern nu realizează în totalitate activităţile de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe.

Art. 18 (1) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 50 si 249 de lucratori, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul intreprinderii.

(2) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor prevazute la alin. (1) care desfasoara activitati dintre cele prevazute in anexa nr. 5, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie.

(3) In cazul in care lucratorii desemnati, serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.

Art. 18 (1)În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor între 50 şi 149 de lucrători, angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători sau să organizeze serviciu intern de prevenire şi protecţie pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie din cadrul întreprinderii.

(2)În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor prevăzute la alin. (1), care desfăşoară activităţi dintre cele prevăzute în anexa nr. 5, angajatorul trebuie să organizeze serviciu intern de prevenire şi protecţie.

(3)În cazul în care lucrătorii desemnaţi/serviciul intern de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

Art. 19 (1) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 250 de lucratori, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie.

(2) In cazul in care serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.

Art. 19 (1)În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au peste 150 de lucrători, angajatorul trebuie să organizeze serviciul intern de prevenire şi protecţie.

(2)În cazul în care serviciul intern de prevenire şi protecţie nu are capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

 

SECŢIUNEA 3: Lucrători desemnaţi

Art. 20 (1) Desemnarea nominala a lucratorului/lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie se face prin decizie scrisa a angajatorului.

(2) Angajatorul va desemna lucratorul numai din randul lucratorilor cu care are incheiat contract individual de munca cu norma intreaga.

(3) Angajatorul va consemna in fisa postului activitatile de prevenire si protectie pe care lucratorul desemnat are capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate sa le efectueze.

Art. 20 (1)Desemnarea nominală a lucrătorului/ lucrătorilor pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie se face prin decizie a angajatorului.

(2)Angajatorul va consemna în fişa postului activităţile de prevenire şi protecţie pe care lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul necesar şi mijloacele adecvate să le efectueze.

Art. 21 Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul desemnat trebuie sa indeplineasca cel putin cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, potrivit prevederilor art. 49, sau prevederile art. 511 lit. a).

Art. 21 Pentru a putea să desfăşoare activităţile de prevenire şi protecţie, lucrătorul desemnat trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare cel puţin nivelului mediu, conform prevederilor art. 47-51.

Art. 22 (1)Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnaţi în funcţie de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.

(2)Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate şi timpul necesar pentru ca lucrătorii desemnaţi să poată desfăşura activităţile de prevenire şi protecţie conform fişei postului.

SECŢIUNEA 4: Serviciile interne de prevenire şi protecţie

Art. 23 (1) Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc cel putin cerintele prevazute la art. 49 sau prevederile art. 511 si, dupa caz, alti lucratori.

(2) Conducatorul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50 sau prevederile art. 511 lit. b).

(3) Incepand cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care au contract individual de munca cu norma intreaga incheiat cu angajatorul.

Art. 23 (1)Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului mediu şi/sau superior, conform prevederilor art. 47-51, şi, după caz, alţi lucrători care pot desfăşura activităţi auxiliare.

(2)Conducătorul serviciului de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51.

Art. 24 (1)Serviciul intern de prevenire şi protecţie se organizează în subordinea directă a angajatorului ca o structură distinctă.

(2)Lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire şi protecţie trebuie să desfăşoare numai activităţi de prevenire şi protecţie şi cel mult activităţi complementare cum ar fi: prevenirea şi stingerea incendiilor şi protecţia mediului.

(3)Angajatorul va consemna în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare şi funcţionare activităţile de prevenire şi protecţie pentru efectuarea cărora serviciul intern de prevenire şi protecţie are capacitate şi mijloace adecvate.

Art. 25 Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să aibă la dispoziţie resursele materiale şi umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor de prevenire şi protecţie desfăşurate în întreprindere.

Art. 26 (1)Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire şi protecţie în funcţie de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.

(2)Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de prevenire şi protecţie să poată desfăşura activităţile specifice.

(3)Când angajatorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de prevenire şi protecţie trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure în mod corespunzător desfăşurarea activităţilor specifice.

(4)În situaţia în care activitatea de prevenire şi protecţie este asigurată prin mai multe servicii interne, acestea vor acţiona coordonat pentru asigurarea eficienţei activităţii.

Art. 27 Serviciul intern de prevenire si protectie poate sa asigure si supravegherea sanatatii lucratorilor, daca dispune de personal cu capacitate profesionala si de mijloace materiale adecvate, in conditiile legii.

Art. 27 Serviciul intern de prevenire şi protecţie poate să asigure şi supravegherea medicală, dacă dispune de personal cu capacitate profesională şi de mijloace materiale adecvate.

 

 

SECŢIUNEA 5: Servicii externe de prevenire şi protecţie

Art. 28 Serviciul extern de prevenire şi protecţie asigură, pe bază de contract, activităţile de prevenire şi protecţie în domeniu.

Art. 29 Angajatorul apelează la serviciile externe, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (3) lit. d) din lege.

Art. 30 Serviciul extern trebuie să aibă acces la toate informaţiile necesare desfăşurării activităţii de prevenire şi protecţie.

Art. 31 Serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a)să dispună de personal cu capacitate profesională adecvată şi de mijloacele materiale necesare pentru a-şi desfăşura activitatea;

b)să fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu procedura stabilită la art. 35-45.

Art. 32 (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc cel putin cerintele prevazute la art. 49 sau prevederile art. 511 si, dupa caz, alti lucratori.

(2) Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50 sau prevederile art. 511 lit. b).

(3) In cazul in care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singura persoana, aceasta trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50 sau prevederile art. 511 lit. b).

(4) Incepand cu data de 1 iulie 2011, o persoana poate sa ocupe functia de conducator la un singur serviciu extern de prevenire si protectie.

Art. 32 (1)Serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului mediu şi/sau superior, conform prevederilor art. 47-51, şi, după caz, alţi lucrători care pot desfăşura activităţi auxiliare.

(2)Conducătorul serviciului extern de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51.

(3)În cazul în care serviciul extern de prevenire şi protecţie este format dintr-o singură persoană, aceasta trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51.

Art. 33 (1) Contractul incheiat intre angajator si serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa cuprinda si urmatoarele:

a) activitatile de prevenire si protectie care vor fi desfasurate de catre fiecare serviciu extern de prevenire si protectie;

b) modul de colaborare cu lucratorii desemnati/serviciile interne si/sau cu alte servicii externe de prevenire si protectie;

c) clauze privind solutionarea litigiilor aparute intre parti.

(2) Serviciile externe de prevenire si protectie au obligatia sa puna la dispozitia beneficiarilor de servicii informatiile prevazute la art. 26 si 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.

Art. 33 Contractul încheiat între angajator şi serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:

a)activităţile de prevenire şi protecţie care vor fi desfăşurate de către serviciul extern de prevenire şi protecţie;

b)modul de colaborare cu lucrătorii desemnaţi/serviciul intern de prevenire şi protecţie şi/sau cu alte servicii externe de prevenire şi protecţie;

c)clauze privind soluţionarea litigiilor apărute între părţi.

Art. 34 (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa intocmeasca un raport de activitate semestrial, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 10.

(2) Raportul trebuie inaintat, in termen de 15 zile de la incheierea semestrului, inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia serviciul extern de prevenire si protectie isi are sediul social.

Art. 34 (1)Serviciul extern are obligaţia să transmită inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia îşi are sediul, domiciliul sau reşedinţa o copie de pe certificatul de abilitare, în termen de 10 zile de la data primirii acestuia.

(2)Serviciul extern trebuie să întocmească, în două exemplare, un raport de activitate semestrial, conform modelului prevăzut în anexa nr. 10.

(3)Rapoartele vor fi înaintate inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia îşi are sediul, domiciliul sau reşedinţa serviciul extern.

(4)Inspectoratul va analiza rapoartele de activitate şi va restitui un exemplar serviciului extern, iar un exemplar îl va arhiva.

SECŢIUNEA 6: Abilitarea serviciilor externe de prevenire şi protecţie

Art. 35 Abilitarea serviciilor externe de prevenire şi protecţie se efectuează conform procedurii prevăzute de prezenta secţiune, elaborată cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (5), precum şi prevederilor art. 45 alin. (2) lit. e) din lege.

Art. 36 (1) Serviciile externe de prevenire si protectie pot sa isi desfasoare activitatea numai daca sunt in posesia unui certificat de abilitare a serviciului extern de prevenire si protectie, denumit in continuare certificat de abilitare, emis de comisia prevazuta la alin. (2), sau in conditiile art. 451-454.

(2) In cadrul fiecarui inspectorat teritorial de munca, respectiv al municipiului Bucuresti, prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, se constituie o comisie de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumita in continuare Comisia de abilitare si avizare.

(3) Membrii Comisiei de abilitare si avizare prevazute la alin. (2) sunt:

a) reprezentantul conducerii din cadrul inspectoratului teritorial de munca – presedinte;

b) reprezentantul nominalizat al comisiei de autorizare judetene sau a municipiului Bucuresti, infiintata de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor;

c) reprezentantul teritorial al asiguratorului pentru accidente de munca si boli profesionale.

(4) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare este asigurat de persoane din cadrul inspectoratului teritorial de munca, numite de catre conducerea acestuia.

(5) Atributiile secretariatului Comisiei de abilitare si avizare se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.

(6) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare asigura:

a) cooperarea administrativa cu celelalte autoritati din statele membre ale Uniunii Europene sau Spatiului Economic European, prin intermediul sistemului de informare al pietei interne (IMI), in numele Comisiei de abilitare si avizare, potrivit prevederilor legale;

b) verificarea legalitatii documentelor eliberate de autoritati competente din alte state membre, depuse in vederea abilitarii, avizarii sau notificarii, dupa caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, in cazul in care Comisia de abilitare si avizare considera ca este necesar.

Art. 36 (1)Serviciile externe de prevenire şi protecţie pot să îşi desfăşoare activitatea numai după obţinerea certificatului de abilitare pentru servicii externe de prevenire şi protecţie, denumit în continuare certificatele abilitare, emis de direcţiile de muncă, solidaritate socială şi familie teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, pe raza cărora îşi au sediul, domiciliul sau reşedinţa.

(2)După data aderării României la Uniunea Europeană, prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele fizice şi juridice având cetăţenia, respectiv naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, care au fost supuse procedurii de abilitare sau unei proceduri similare în unul dintre aceste state, în vederea furnizării de servicii de prevenire şi protecţie, nu trebuie să obţină certificatul de abilitare prevăzut de prezentele norme metodologice.

(3)În cadrul direcţiilor de muncă, solidaritate socială şi familie teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, se constituie, prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, denumită în continuare Comisia de abilitare şi avizare.

(4)Membrii comisiei prevăzute la alin. (3) sunt:

a)directorul executiv al direcţiei de muncă, solidaritate socială şi familie;

b)inspectorul şef adjunct cu atribuţii de securitate şi sănătate în muncă al inspectoratului teritorial de muncă;

c)conducătorul structurii asigurătorului pentru accidente de muncă şi boli profesionale de la nivel teritorial;

d)reprezentantul desemnat de comisia de autorizare judeţeană înfiinţată de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, după o procedură proprie stabilită de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.

(5)Preşedintele Comisiei de abilitare şi avizare este directorul executiv al direcţiei de muncă, solidaritate socială şi familie teritoriale.

(6)Secretariatul Comisiei de abilitare şi avizare este asigurat de direcţia de muncă, solidaritate socială şi familie teritorială, respectiv a municipiului Bucureşti.

Art. 37 (1) In vederea abilitarii pentru activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15, solicitantii vor transmite un dosar care va cuprinde urmatoarele documente:

a) cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, potrivit modelului prezentat in anexa nr. 8;

b) opisul documentelor din dosar;

c) copie de pe certificatul de inregistrare la registrul comertului, care sa contina codul CAEN corespunzator activitatii pentru care se abiliteaza, si, dupa caz, copie de pe actul constitutiv;

d) lista cu personalul care va desfasura activitati in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

e) copii ale documentelor care atesta pregatirea profesionala si nivelul de pregatire, potrivit prevederilor art. 31 si 32, a personalului care va desfasura activitati in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

f) curriculum vitae pentru personalul care va desfasura activitatile de prevenire si protectie;

g) copii ale documentelor care atesta vechimea de cel putin 5 ani in domeniul securitatii si sanatatii in munca, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie;

h) memoriu de prezentare, din care sa rezulte mijloacele materiale si resursele umane de care dispun;

i) copii ale deciziei de numire si contractului individual de munca, pe perioada nedeterminata, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie;

j) copii ale contractelor individuale de munca ale personalului de executie din serviciul extern de prevenire si protectie;

k) declaratii ale personalului serviciului extern de prevenire si protectie privind pastrarea confidentialitatii, in timpul si dupa incetarea desfasurarii activitatilor de prevenire si protectie, asupra informatiilor la care are acces.

(2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) lit. e) dosarele depuse de solicitantii care au lucrat cel putin 5 ani in compartimentele cu atributii in domeniul securitatii si sanatatii in munca din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Inspectiei Muncii, inspectoratelor teritoriale de munca, Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale si caselor teritoriale de pensii, precum si din cadrul institutiilor similare din statele membre ale Uniunii Europene sau Spatiului Economic European si care, la data depunerii dosarului in vederea abilitarii, nu mai sunt in activitate in aceste institutii.

(3) Dovada indeplinirii cerintelor prevazute de prezentul articol poate fi facuta si prin documente eliberate de o autoritate competenta dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau din Spatiul Economic European, intocmite intr-un scop echivalent sau din care sa reiasa ca sunt indeplinite cerintele respective, prezentate in copie certificata de catre solicitant si insotite de o traducere neoficiala in limba romana.

(4) Memoriul de prezentare prevazut la alin. (1) lit. h) trebuie sa contina, cel putin, informatii cu privire la:

a) sediu social;

b) baza tehnico-materiala;

c) activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15 pe care intentioneaza sa le desfasoare.

Art. 37 În vederea abilitării pentru activităţile de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, solicitanţii vor transmite un dosar care va cuprinde următoarele documente:

a)cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire şi protecţie, conform modelului prezentat în anexa nr. 8;

b)copie de pe certificatul de înregistrare la registrul comerţului şi, după caz, copie de pe actul constitutiv;

c)copii de pe documentele care atestă pregătirea profesională şi nivelul de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform prevederilor art. 31 şi 32;

d)curriculum vitae pentru personalul care va desfăşura activităţile de prevenire şi protecţie;

e)documente care atestă experienţa de cel puţin 5 ani în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru personalul care va desfăşura activităţile de prevenire şi protecţie;

f)memoriu de prezentare din care să rezulte mijloacele materiale şi resursele umane de care dispune;

g)copii de pe decizia de numire şi contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată pentru conducătorul serviciului extern;

h)copii de pe contractele individuale de muncă ale personalului de execuţie din serviciul extern;

i)declaraţii ale personalului serviciului extern privind păstrarea confidenţialităţii, în timpul şi după încetarea desfăşurării activităţilor de prevenire şi protecţie, asupra informaţiilor la care are acces.

Art. 38 (1) Solicitantul trebuie sa transmita dosarul prevazut la art. 37, prin posta, cu confirmare de primire, cu cel putin 10 zile inainte de data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare.

(2) Cererile se inregistreaza in ordinea primirii lor.

(3) Procedurile si formalitatile legate de procesarea cererilor vor respecta prevederile art. 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.

Art. 38 Solicitantul trebuie să transmită prin poştă dosarul prevăzut la art. 37, cu cel puţin 10 zile înainte de data întrunirii Comisiei de abilitare şi avizare.

Art. 39 (1) Comisia de abilitare si avizare isi desfasoara activitatea in baza propriului regulament de organizare si functionare, aprobat de presedintele acesteia.

(2) Comisia de abilitare si avizare are urmatoarele obligatii:

a) sa afiseze data intrunirii la sediul sau, pe pagina proprie de internet sau in presa locala, cu cel putin 15 zile inainte;

b) sa se intruneasca cel putin o data pe trimestru, in functie de numarul de dosare primite;

c) sa analizeze dosarele solicitantilor cu respectarea prevederilor art. 37 si 42;

d) sa analizeze cazurile prevazute la art. 41-44 si sa decida in consecinta;

e) sa elibereze certificatele de abilitare, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 9, pentru solicitantii care indeplinesc conditiile prevazute de prezentele norme metodologice pentru serviciile externe de prevenire si protectie;

f) sa restituie solicitantilor, prin posta, dosarele care nu contin toate documentele prevazute la art. 37 si sa motiveze aceasta decizie;

g) sa transmita titularilor, prin posta, cu confirmare de primire, in termen de 10 zile de la data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare, certificatele de abilitare emise;

h) sa tina evidenta certificatelor de abilitare emise si sa arhiveze dosarele in baza carora s-au emis;

i) sa intocmeasca Lista serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate, precum si a celor carora li s-a retras certificatul de abilitare si sa transmita aceasta lista la Inspectia Muncii;

j) sa instiinteze serviciile externe de prevenire si protectie care fac obiectul prevederilor art. 451-454 si care au notificat Comisia de abilitare si avizare si sa asigure inscrierea acestor servicii in listele respective;

k) sa asigure, prin secretariat, cooperarea administrativa cu celelalte autoritati din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European, prin intermediul IMI, potrivit prevederilor legale;

l) sa verifice, prin secretariat, legalitatea documentelor eliberate de autoritati competente din alte state membre, depuse in vederea autorizarii sau notificarii, dupa caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, in cazul in care este necesar.

Art. 39 Comisia de abilitare şi avizare are următoarele obligaţii:

a)să afişeze data întrunirii la sediul direcţiei de muncă, solidaritate socială şi familie teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, şi să o facă publică şi prin alte mijloace, cum ar fi internet sau presă locală, cu cel puţin o lună înainte;

b)să se întrunească, cel puţin o dată pe trimestru, în funcţie de numărul de dosare primite;

c)să analizeze dosarele solicitanţilor cu conţinutul prevăzut la art. 37;

d)să elibereze certificatele de abilitare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9, pentru solicitanţii care îndeplinesc condiţiile pentru servicii externe de prevenire şi protecţie prevăzute de prezentele norme metodologice;

e)să restituie solicitanţilor, prin poştă, dosarele care nu conţin toate documentele prevăzute la art. 37 şi motivarea acestei decizii;

f)să transmită titularilor, prin poştă, cu confirmare de primire, în termen de 10 zile de la data întrunirii Comisiei de abilitare şi avizare, certificatele de abilitare emise;

g)să ţină evidenţa certificatelor de abilitare emise şi să arhiveze dosarele în baza cărora s-au emis;

h)să facă publică lista actualizată a serviciilor externe de prevenire şi protecţie abilitate.

Art. 40 (1) Solicitantul caruia nu i s-a acordat abilitarea are dreptul, in termen de 30 de zile de la data primirii instiintarii, sa faca contestatie la Comisia de contestatii constituita in cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

Art. 40 (1)Solicitantul căruia i s-a restituit dosarul are dreptul, în termen de 30 de zile de la data primirii, să facă contestaţie la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

(2)Răspunsul la contestaţie va fi transmis prin poştă în termen de 30 de zile.

Art. 41. – (1) Certificatul de abilitare se retrage de catre Comisia de abilitare si avizare care l-a eliberat daca solicitantul nu a depus doua rapoarte semestriale consecutive, in termen, la inspectoratul teritorial de munca.

(2) Dreptul de prestare a serviciilor de catre prestatorii carora li se retrage certificatul de abilitare se considera ca inceteaza la data primirii instiintarii ca certificatul a fost retras, transmisa de Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca la care sunt luati in evidenta.

(3) Serviciul extern de prevenire si protectie caruia i s-a retras certificatul de abilitare in conditiile prezentelor norme metodologice are dreptul sa solicite abilitarea dupa o perioada minima de un an de la data prevazuta la alin. (2).

Art. 41 Valabilitatea certificatului de abilitare este de 3 ani.

Art. 42 (1) Reinnoirea certificatului de abilitare se face la modificarea uneia/unora dintre conditiile in baza carora a fost emis.

(2) Modificarile prevazute la alin. (1) sunt urmatoarele:

a) schimbarea formei juridice de organizare a serviciului extern de prevenire si protectie abilitat, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) schimbarea denumirii/numelui serviciului extern de prevenire si protectie abilitat;

c) schimbarea sediului social;

d) schimbarea conducatorului serviciului extern de prevenire si protec
Termeni și Condiții G.D.P.R. Despre cookies

©2020 SSM GRUP - servicii securitatea muncii
Realizare website NETVision System